Ipoteze stiintifice despre modul in care actioneaza terapia Bowen
Partea I
de Dl. Dan Amato – Instructor Bowtech din S.U.A.
Terapeutii Bowen au constatat, pe parcursul activitatii lor, un fapt uimitor: corpul uman are o extraordinara abilitate de a se vindeca singur, dar trebuie sustinut si ghidat in acest demers. Uneori pot aparea insa obstacole in aceasta auto-vindecare, deoarece corpul poate ramane “blocat” pefrecventa activitatii sistemului nervos simpatic.
Cercetatorul medic osteopat Irwin Korr a declarat ca atunci cand corpul se afla “blocat” inaceasta stare de hiper-inervatie simpatica, el nu se poate vindeca singur (Korr, I.M, 1979). TehnicaBowen, asa cum s-a constatat stiintific, are efectul de a echilibra sistemul nervos autonom (Whitaker, J., 1997).
Un alt motiv pentru care corpul se poate bloca in efortul de auto-vindecare il constituie restrictiile care pot aparea in organism din diverse cauze. In viziunea acestui articol, restrictia denumeste orice perturbare a tesutului moale care impiedica trupul sa se miste liber. Restrictiile pot aparea datorita unei multitudini de factori, cum ar fi: utilizarea habituala excesiva a anumitor muschi, pozitii defectuoase habituale ale corpului, stress, deshidratare si rigidizare a fasciei musculare, contracturi partiale cronicizate ale anumitor muschi (care afecteaza si miscarea altor grupe de muschi) (Korr, I.M., 1975), precum si accidentarile, care se pot solda cu restrictii ulterioare de miscare a corpului, care raman chiar si dupa ce rana s-a vindecat.
Daca restrictia este motivul “blocarii” corpului in procesul sau de vindecare, atunci aceasta restrictie trebuie indepartata, astfel corpul putand sa se acomodeze mult mai usor.
De obicei acomodarea este luata in consideratie numai cand e vorba de un raspuns al organismului vis-à-vis de o ranire, dar corpul uman se acomodeaza permanent. Asadar pentru ca orice proces de vindecare sa poata avea loc, trebuie sa ii usuram corpului nostru acomodarea.
Miscarile specifice utilizate in Terapia Bowen, datorita unicei lor configuratii de deplasare transversala a structurilor musculare, sunt in masura sa elimine restrictiile corpului. Terapeutii Bowen observa acest aspect important in lucrul cu pacientii lor, la care se observa o certa imbunatatire a posibilitatii de miscare a corpului, chiar imediat dupa o sedinta Bowtech.
Ca si remediile homeopatice, terapia Bowen se ofera in doze mici. Mai intai sunt executate doar cateva miscari (de obicei doua pana la patru, depinzand de procedura care este aplicata), iar apoi urmeaza o pauza de minimum doua minute, care sa ii permita corpului sa raspunda. Terapeutii trebuie sa astepte chiar si mai mult de doua minute, daca organismul pacientul are un raspuns puternic; a adauga si alte miscari in timp ce corpul raspunde inca puternic la miscarile anterioare nu este intelept, deoarece aceasta atitudine nu tine cont de inteligenta innascuta a organismului uman.
Pe parcursul unei sedinte, pacientii sunt pozitionati in asa fel incat musculatura sa ramana cat mai relaxata, pentru a permite o cat mai buna transmitere a informatiei declansate de miscarile Bowen. Configuratia unei miscari Bowen este urmatoarea: terapeutul isi pozitioneaza degetele pe varful corpului muschiului (pe creasta muschiului), sau al tendonului, sau al ligamentului. Degetele doar misca usor pielea, fara sa deranjeze tesutul de sub piele, deplasand-o catre marginea muschiului (de obicei spre laterala, pentru a executa apoi o miscare mediala). Tom Bowen,creatorul acestei tehnici , a descoperit ca atunci cand au fost executate miscari mediale asupra muschilor, acestia s-au relaxat, iar cand au fost executate miscari laterale, muschii au avut tendinta de a se contracta usor. Bowen numea miscarile laterale “miscari antagoniste”. Motivul pentru care cat mai multa piele se deplaseaza intr-o directie opusa miscarii pe care urmeaza sa o executam este acela ca muschiul trebuie sa realizeze deplasarea pe o distanta cat mai mare in timpul executarii miscarii propriu-zise. Dupa ce deplasam pielea in directie opusa, provocam muschiul pe laterala, aplicand presiune in acea zona, “deranjand” oarecum pozitia obisnuita de repaus a acelui muschi sau tendon.
Tragerea pielii in acest mod permite moleculelor de colagen, structurate sub forma unui lant,sa fie si mai mult intinse. Acest lant de molecule este deci intins in cel mai eficient mod posibil, si anume de-a curmezisul. Cercetarile au aratat ca intinderea de acest gen, transversala, creeaza un puternic curent piezoelectric (Shamos, M.H., 1967). Acest curent creat de miscarea Bowen, realizata transversal peste muschi, este suficient de puternic pentru a inlatura chiar si cea mai puternica restrictie posibila, ducand la eliminarea ei. Miscarea transversala a muschiului se numeste in Bowtech “provocare”, si este mentinuta pentru diferite perioade de timp (de la doua la douazeci de secunde), depinzand de locul unde este efectuata miscarea. Muschii mai mari au de obicei nevoie de provocari mai indelungate. La finalul acestei provocari, terapeutul mentine presiunea usoara aplicata asupra muschiului, tendonului sau ligamentului si “roleaza” lent cu degetele peste muschi sau tendon, completand astfel o miscare Bowen.
Miscarile Bowen sunt structurate in proceduri, care se adreseaza diferitelor zone ale corpului. Exista de asemenea si miscari specifice in anumite proceduri, miscari numite de Bowen “opritori” , sau “stoppers”. Aceste miscari izoleaza energetic o anumita zona, considera Tom Bowen, ceea ce permite muschilor din zona delimitata de actiunea “stopperilor” sa se relaxeze, sa se normalizeze (precum se elibereaza tensiunea intr-o banda elastica). Bowen a reusit sa stabileasca locatiile corecte si secventele de miscari prin combinarea estimarii vizuale cu intuitia, cu estimarea tactila (tensiunea tesutului, caldura, raceala si vibratia) si cu procesul incercarilor successive. Abilitatile lui de a aprecia corect, precum si experienta sa, l-au ajutat sa decida cate miscari trebuie executate inainte de a realiza o pauza. Daca nu exista nici o tensiune in muschi, se poate continua sedinta; daca muschiul se simte a fi incordat sau in spasm, trebuie acordat corpului un timp mai lung. Accidentarile creeaza restrictii (vom discuta aceasta mai tarziu), restrictii la care corpul trebuie sa se acomodeze pentru a putea functiona cat mai aproape de normal. Aceasta acomodare presupune ca trupul sa se miste in asa fel incat sa poata continua sa functioneze, in ciuda limitarii create de restrictia respectiva. Deoarece corpul nu poate sa elimine multe restrictii, acestea pot subzista si dupa ce ranile care le-au provocat s-au vindecat. Aceste restrictii afecteaza apoi restul corpului, deoarece intr-o structura de tensiune-in-echilibru , cum este structura corpului uman, orice tensiune intr-o anumita zona va influenta negativ intregul corp, care este o unitate de sine statatoare. Modelul de explicatie propus de acest articol este o incercare de a dezvalui mecanismele prin care terapia Bowen creeaza oportunitati pentru o acomodare pozitiva a
organismului uman si o sustinere a acestor explicatii prin dovezi stiintifice autentice.
